O noapte și o zi la zăpadă

zapada

Fiind în concediu în perioada dintre Crăciun și Revelion, ne-am hotărât să mergem până la munte. Să ne cazăm o noapte undeva pentru a ne bucura din plin de zăpadă, iar a doua zi, seara, să pornim spre Timișoara.

Cum la Muntele Mic webcam-urile erau oprite 🙁 , ne-am orientat spre Straja.  Și, ca norocul, și prietenii noștri plănuiau să meargă tot la Straja. Ne-am rezervat telefonic o noapte la Cabana Frații Jderi și ….. la drum cu noi.




Am plecat din Timișoara la ora 14, iar la ora 18 eram sus pe pârtie.

Straja

Drumul până la Petroșani a fost foarte ok.  Fără gropi, zăpadă sau polei, dar cu destul de mulți inconștienți pe șosele (majoritatea cu numere de MH și CS).

Din Petroșani până la Lupeni, drumul nu a fost extraordinar, dar până sus în Straja a fost a adevărată plăcere să conduci.

Straja

Începuse să ningă, și priveliștea era din ce în ce mai frumoasă.




Am parcat mașina lângă bariera din Straja și ne-am pornit spre cabană.

Pentru a ajunge la cabana Frații Jderi trebuie să treci de Montana și să mergi pe lângă pădure. E ceva de mers, dar merită!

Când am ajuns la cabană, ningea ca-n povești.

Ne-am cazat și apoi am coborât să mâncăm ceva. Pot să vă spun că la Frații Jderi se mănâncă foarte bine și destul de ieftin.




Am comandat o ciorbă de burtă, una de văcuță, o porție de sărmăluțe, o mămăliguță cu brânză și smântână, 3 porții de papanași, o porție de clătite cu brânză dulce, 5 pahare cu vin fiert, o apă și un suc și am plătit 112 lei.

La cabana Frații Jderi

Pe la ora 23, fiind cu copiii, ne-am dus la culcare.

Cazarea a fost acceptabilă. Cam scumpă, după părerea mea (170 lei pe noapte o camera dublă 🙁 ),dar măcar nu mirosea a igrasie. Da, foarte multe pensiuni se luptă cu igrasia :(.

Dar a fost foaaaarte cald. Cred că erau 29-30 de grade C în cameră, iar caloriferul nu se putea opri :(.

A doua zi dimineață am plecat spre pârtie.

Straja

Dan și-a luat un skipass de o zi, iar noi, cu 10 lei, am închiriat o sanie.
La Straja

Straja

Și ne-am jucat cu zăpada, ne-am dat pe sanie, am făcut îngerași în zăpadă și când ni se făcea frig, mergeam la o cioco caldă și la un vin fiert.




La Terasa Montana, unde era muzică bumți-bumți, nu pot spune că a fost cine știe.

Straja

Dar lângă Montana, era un local…. super.  Acolo se servea și pizza ( nu am mâncat, deci nu știu cât e de bună ), dar vinul fiert era extrem de bun 🙂 .

La prânz am mâncat la Restaurant Autoservire Platoul Soarelui și pot spune că nu am făcut cea mai bună alegere. 🙁

Ciorba era o spălătură de vase, cartofii piure erau de fapt din fulgi și pe lângă faptul că mâncarea nu era prea gustoasă, totul era cântărit la gram. Am comandat 157 de grame de piure și 215 grame de carne 🙂 .




În concluzie, nu recomand Restaurantul Autoservire Platoul Soarelui, decât pentru o pauză de încălzit.

La ora 16 ne-am pregătit de plecare. Dacă la dus drumul a fost plăcut, la întors acesta era plin de zăpadă și gheață. Nu am pus lanțurile, dar nici mult nu mai aveam 🙁 .

Părerea mea despre Straja?

– o stațiune prea mică pentru câți turiști vin

– cam pirerat prețul la cazare

– stai jumătate de oră la coadă la teleski pentru a coborî panta în 5 minute

– ieși în dezavantaj, dacă nu-ți iei skipass pe zi, deoarece cu cardurile cu puncte nu poți merge pe toate pârtiile

Pârtia Montana

– poți găsi și locuri unde să mănânci bine

– prea multe sănii din metal 🙁

– este ok pentru o escapadă la munte

Sigur vom mai veni în 2017!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*