Atât de importantă

De când mă știu am avut o “problemă” cu apa. Nu-mi era sete niciodată și, în concluzie nici nu prea beam apă. Ajungeam să consum foarte, foarte puțină apă în cursul unei zile, dar nu mi se părea deloc deplasat acest lucru. Credeam că dacă nu-mi este sete, nici nu trebuie să beau atâta apă. Trăiam cu jumătate de litru de apă de izvor pe zi și mai adăugam la cantitatea de lichide consumată zilnic și puțină supă sau ciorbă.

Pe la 15-16 ani am aflat că în corpul uman cantitatea de apă variază între 50% și 70%. Am aflat că bebelușii nou născuți  au de obicei în jur de 75% apă în corp, iar la vârsta de 1 an de zile acest procentaj scade la 65%. Că bărbații, ca și medie, au mai multă apă în corp decât femeile. Am aflat că performanțele mentale și coordonarea fizică ne sunt afectate dacă ne deshidratăm doar 1%, dar nici atunci n-am acordat prea mare atenție la consumul de apă.

Am avut câteva episoade de cistite, și în perioada de crize m-am cinstit cu 2-3 litri de apă pe zi, dar după ce treceau crizele uitam că trebuie să consum apă.

Tipic adolescentin.




Pe la pubertate am aflat, spre exemplu, că în țesutul gras se află mai puțină apă decât în țesutul slab și că procentajul de apă din corp ține cont și de nivelul de hidratare, iar dacă ajungi să-ți fie sete înseamnă că ai pierdut deja 2-3% din apa corpului.

Teoria o știam, cu practica însă aveam o problemă. Uitam întotdeauna că este foarte important să beau apă. Dar ajungeam seara cu doar jumătate de litru de apă consumat.

Zilele au trecut, lunile au trecut, anii au trecut și iată-mă proaspăt viitoare mămică. Iar pentru a se dezvolta bine fătul trebuia să consum minim 2 litri de lichide pe zi; orice fel de apă, apă de izvor, apă minerală, apă demineralizată, apă să fie.

Și m-am apucat să beau mai multă apă. Încet, încet; puțin mai mult în fiecare zi.

Și am început să mă simt mai bine, am ajuns să nu mi se mai atragă atenția că nu beau suficiente lichide atunci când mergeam la laboratoarele de analize pentru a mi se recolta probe de sânge, atunci când mergeam la doctor la control.

Se întâmplă ceva în mintea unei viitoare mămici. Face orice ca să-și știe copilașul bine.

Și au trecut cele 9 luni de sarcină și a apărut pe lume Sebi.

Un băiețel de 3450 grame. Un băiețel care avea nevoie de lapte pentru a crește. Știam că se poate dezvolta și cu lapte praf, dar vroiam să-l pot alăpta eu. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil trebuia să beau și mai multe lichide: între 3 și 5 litri de lichide pe zi, în funcție de temperatura de afară.

Și, da, am început să beau mai multe lichide. Totul pentru binele meu și al băiețelului meu.

Am ajuns cam târziu să-mi dau seama de beneficiile consumului de apă.

Dar niciodată nu este prea târziu.

Acum îmi alăptez băiatul. Nu mai mi se apare o super greutate să beau atât de multă apă zilnic. Și sper că după ce nu voi mai alăpta să-mi păstrez acest obicei bun și sănătos.

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2017, proba 13.