Într-o seară frumoasă de toamnă am decis să merg la sală. Și cum stau prin zona Girocului și nu aveam chef să merg cu mașina, m-am hotărât să merg la o sală de sport cât mai aproape de casă 🙂 .
Mi-am amintit că foarte aproape de mine este sala de sport Extreme Fitness.
Am trecut de atâtea ori pe lângă acea sală, dar niciodată nu m-am gândit să fac sport acolo. Nu știu de ce… Poate pentru că afară este terasă și pentru a intra în clădirea sălii trebuie să treci printre mese … Poate … Nu știu … Nu mai contează motivul pentru care nu am mers să alerg pe bandă în acea sală. Important este că de această dată îmi voi face antrenamentul la Extreme Fitness.
Sala de sport este foarte aproape de magazinul Lidl, de pe strada Mureș, din Timișoara. Așa că până la sală puteți ajunge cu mașina (vedeți că este sens unic de strada Mureș), puteți merge cu troleul până la capătul lui 15 și de acolo pe jos sau puteți face o plimbare, așa ca și mine, dacă stați în zonă.
Bineînțeles că iar am avut feelingul acela nașpa când am ajuns în fața sălii.
🙁
Dar am trecut printre mese, am urcat pe scări și … am simțit mirosul acela de închis (cum zice Ale, miros de pute 🙁 )
La recepție o domnișoară plinuță bine, supărată sau fără chef de muncă, m-a pus să mă trec pe un tabel și mi-a întors spatele. Nu tu indicații, nu tu nimic.
După ce m-am trecut în tabel, am ieșit din recepție în speranța că voi găsi un semn pe perete cu cuvintele “vestiar fete”, sau ceva asemănător, dar n-am găsit. Lângă recepție scria mare “vestiar băieți”, dar vestiarul fetelor, caută-l 🙁 … Am ieșit pe hol și nimic.
Am intrat înapoi în recepție și am întrebat-o pe domnișoară dacă poate să-mi spună unde este vestiarul, baia, etc.
Fără chef și evident deranjată de prezența mea acolo (posibil că am deranjat-o de la țigară 🙁 ) mi-a spus că vestiarul pe care-l caut este sus pe scări.
I-am mulțumit și am ieșit val vârtej de la recepție.
La etaj am găsit vestiarul. Arăta ca un vestiar de școală generală, cu gresie gri pe jos, rece, neprietenos, murdar. Fără dulapuri de pus hainele.
Cobor din nou la recepție cu haine în mână și întreb domnișoara unde-s dulapurile pentru a-mi pune hainele cu care am venit, iar ea pe un ton foaaarte “prietenos” îmi turuie unde sunt toate sălile și unde găsesc dulăpioarele pentru hainele de stradă.
Clar, fata n-avea chef de muncă!
Bun. Ajung sus, găsesc dulăpioarece în sala de cardio și aștept câteva minute până se eliberează o bandă de alergat.
Stau în picioare, pe podea, și simt cum mă zguduie ceva, cum salt 🙂 .
Credeam că este cutremur, dar nu văd nicio reacție la nicio altă persoană din sală.
Înseamnă că ceea ce simt eu este ceva normal.
Ceea ce simțeam eu era cum podeaua sălta, se zguduia, atunci când cineva alerga pe banda de alergat sau atunci când cineva pedala mai cu spor pe bicicletă.
Parcă eram într-o sală de bounce 🙂 .
Între timp se eliberează un aparat, urc pe el și încep să alerg.
Îmi încep antrenamentul și arunc un ochi prin sală.
Descopăr că nu-s prosoape de hârtie (au fost, deoarece cutiile erau încă amplasate pe perete, dar probabil că costă bani și nu au mai fost cumpărate consumabile), nu sunt aparate cu apă de băut, iar aerul este unul închis. Mirosea greu, a transpirație, a praf, a nespălat.
Trec și peste acest aspect și continui să alerg.
La un moment dat văd 3 domnișoare, ce urmăreau o fată ce părea că le dă lecții de balet 🙂 .
Băi oameni buni, am mai participat eu la antrenamente făcute de antrenori personali, de ce făceau fetele alea … numai sport nu se numea :).
…
Alți antrenori nu am găsit 🙂 , dar pe site se specifică că aceștia există.
😀 Sper din tot sufletul că domnișoara care le antrena pe acele fete nu este unul dintre instructori.
Am respirat adânc, mi-am înghițit zâmbetele ironice și mi-am continuat antrenamentul.
După ce am terminat cu banda de alergat am zis să încerc să fac vreo 20 minute de bicicletă. Credeți că am reusit? Să fi fost de vină greutatea mea, să fi fost de vină podeaua care se mișca… Nu știu, dar după câteva minute de biță m-am dat jos și am decis că este timpul să plec acasă.
Nu am mai verificat dacă sunt sau nu clase, deoarece nu mai doream s-o deranjez pe domnișoara de la recepție, dar pe site am găsit informații și despre acestea și despre prețuri.
N-am mai avut chef să intru în sala de forță. Dacă este sau nu ok, puteți să-mi spuneți voi, cei ce mergeți acolo.
Mie mi-a ajuns aerul acela închis (PUTE rău în sala de cardio), aparatele nu sunt toate chiar ok și în sală era destul de multă mizerie.
Am decis să merg să fac un duș, dar m-am răzgândit. Mai bine fac la mine acasă!
Dușurile… no comment, dar baia era pentru persoane din alea, mai slăbuțe. Nu puteai să intri și tu și burta 🙁 .
Dacă reușeai să închizi ușa de la toaletă, dădeai cu nasul de ea și riscai să faci treaba (mică sau mare, care voiai tu) pe tine, și te ștergeai cu orice altceva decât hârtie igienică, deoarece ori era bine pusă, ori era invizibilă.
După o asemenea experiență am decis că eu nu voi mai merge la Extreme Fitness până când nu se vor lua măsuri. (cel puțin să nu mai pută, să fie mai curat și personalul de la recepție să-și lase problemele acasă!)
Este doar decizia mea.
Voi puteți să-i dați o șansă și să participați la o ședință gratuită. (pe site scrie că aveți posibilitatea să încercați o ședință gratuită și să vedeți dacă Extreme Fitness este sau nu pe placul vostru)
Dacă și voi ați fost la Extreme Fitness, aștept să-mi scrieți în comentarii cum vi s-a părut. De ce ați ales această sală, ce vă place și ce nu vă place la Extreme Fitness Timișoara.
V-am pupat :-*
