-Vai, mama, Zâna Măseluță!….Oare a venit?
Eu, dădeam din colț în colț. Recunosc, cu o seară înainte am fost foarte obosite, și eu și Ale, și am uitat să punem dințișorul sub pernă 🙁 .
Dar, dat fiind ca joi, 24 August, am fost la dentist și am scos primul dințișor ( și din păcate am cam pătimit puțin cu acel dințișor 🙁 ), trebuia sa rezolv cumva problema cu Zâna Măseluță.
Așa că, l-am rugat pe taică-su s-o rețină câteva minute ( un lucru foarte greu de altfel atunci când un copil este foarte agitat și puțin spus supărat în legătură cu vreun dințișor 🙂 ), iar eu, am scos dințișorul din pansament, l-am pus bine, bine, am luat 50 lei din portofelul lui Dan ( singura hârtie pe care o aveam în casă ) și i-am pus pe patul din camera ei ( pat în care, bineînțeles, că ea nu doarme 😉 )
Mare i- a fost mirarea când a găsit pansamentul gol, fără dințișor, și bănuții. Nu i-a venit să-și creadă ochilor.
A fost și mai fermecată când am început să țes o poveste cu acel dințișor: sigur în acea noapte, Zâna Măseluță a căutat la mama în ghiozdan, a găsit dințișorul, l-a luat și a pus pansamentul și banii în camera ei ( în camera în care ea ar trebui să doarmă 🙂 ) și apoi a plecat, fără sa fie văzută sau auzită de cineva.
Îmi sorbea fiecare cuvânt pe care-l rosteam.
Era de-a dreptul fascinata!
Și mândră ca Zâna nu a uitat de ea și de dințișorul ei.
Bineînțeles că a început să se laude fiecărei persoane pe care o întâlnea.
Și să-i spună că, probabil din dințișorul ei mare, Zâna își va construi o căsuță 😉 .
În consecință, după doar câteva ore, mi-a spus ca abia așteaptă să-i pice următorul dințișor. ( sau să i-l scoată nenea dentistul; deja nu mai conta 🙂 ).
Iar eu am răsuflat ușurată!
De data aceasta m-am scos!
