Mă gândeam ieri, în timp ce Ale savura o portocală, că, pentru ea și pentru frățiorul ei, portocalele nu vor mai declanșa senzația de Crăciun, așa cum mi se întâmplă mie.
Pentru cei născuți în timpul lui Ceaușescu, portocalele se găseau doar în pragul Crăciunului, în plasele de cadou primite de la fabrică sau în magazinele de cartier unde stăteam cu toții la coadă, poate, poate prindem ceva. Stăteam la coadă cu orele, dis de dimineață, ne îmbulzeam, ne băgam în față, că doar…… nu aveam noi relațiile de partid .
Și în fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, așteptam să apară portocalele.
Și ne bucuram, deoarece știam că o să vină și Moș Gerilă. ( pe vremea lui nea Nicu, nu exista Moș Crăciun 🙁 )
Generația copiilor noștri nu a avut ghinionul de a prinde acele vremuri. Și mă bucur de acest lucru.
Copiii noștri au crescut având posibilitatea de a mânca portocale chiar și în mijlocul verii.
Dar ei nu vor mai asocia portocalele cu Crăciunul! Și nu cred că ne vor înțelege vreodată, chiar dacă le vom povesti că pentru noi portocala are gustul sărbătorilor de iarnă!
